Ungrateful..

Mai este ceva de zis? Poate ca da poate ca nu.Dar totusi as vrea sa spun ce am pe suflet.Deseori lumea uita de unde a plecat si nu se mai uita inapoi.Altii uita de binele pe care unele persoane i l-a facut.
Acu ma simt ca unele din persoanele alea care au ajutat dar s-a uitat de lucrul asta.Eu nu am uitat sa fiu recunoscator celor care m-au ajutat si vreau sa le multumesc din nou pentru binele facut.
Dar de ce se intampla acest lucru ? Nu stiu,dar este greseala mea ca nu ma invat minte.”Adi,revino-ti.Nu te mai atasa de toata lumea.” Aici gresesc eu , pentru ca ca atasez prea repede de persoanele pe care le ajut , vorbesc sau care m-au ajutat.Eu nu am vrut niciodata sa primesc ajutorul pe care l-am dat,dar stiu ca eu sunt recunoscator celor care m-au ajutat.Este asa greu sa primesc aceelasi lucru?Recunostinta?De ce trebuie sa sfarsesc mereu prin a fi dezamagit?
Uneori am impresia ca sunt ca un medicament pe care il iei atunci cand esti bolnav.Cati dintre voi a-ti fost recunoscatori acestor medicamente ca v-au facut sa va simtiti mai bine ? Cati dintre voi a-ti fost multumitori celor care au produs acest medicament , sau celor care l-au inventat ? V-ati gandit la asta ?
Cine sunt eu ? Doar un simplu trecut in viata ta si de care iti vei aminti atunci cand o sa imi simti lipsa ?
Nu vi s-a intamplat sa vorbiti cu cineva foarte des, apoi a-ti rarit conversatiile ca in final sa nu va mai vorbiti cu zilele,saptamanile,lunile si apoi sa fiti intrebat de persoana respectiva:”Da tu nu mai dai un semn de viata?” ?Ce vina ai tu ca el/ea a ales sa se indeparteze? Ca sa poti sa comunici cu cineva trebuie ca persoana respectiva sa te asculte si sa iti raspunda.Degeaba il intrebi de sanatate daca el/ea te ignora sau pur si simplu nu ii mai pasa de legatura voastra.
De ce scriu eu acest post? Pentru ca incerc sa salvez o legatura de prietenie..sau ce a mai ramas din ea , inainte sa fie prea tarziu.